A

Abtinerea constructiva este procedura care permite unui stat membru sa se abtina de la vot in Consiliul de Ministri, in materie de politica externa si de securitate comuna, fara a bloca o decizie a carei adoptare necesita unanimitate.

Aceasta posibilitate a fost introdusa prin Tratatul de la Amsterdam, in noul Articol 23 al Tratatului asupra Uniunii Europene. Daca abtinerea constructiva este insotita de o declaratie oficiala, statul membru in cauza nu este obligat sa aplice decizia, dar trebuie sa accepte faptul ca aceasta reprezinta un angajament al Uniunii. In consecinta, Statul Membru trebuie sa se abtina de la orice demers care ar putea sa contravina actiunii intreprinse de Uniune in baza deciziei respective.

Consiliul European de la Essen (decembrie 1994) a solicitat Comisiei sa prezinte o Carte Alba referitoare la pregatirea tarilor asociate din centrul si estul Europei pentru integrarea in piata interna a Uniunii, ceea ce s-a intamplat la Consiliul European de la Cannes, in iunie 1995. Carta Alba prezinta un program care contine indicatii pentru alinierea legislatiei tarilor central si est-europene la cea a pietei interne.
Cartea stipuleaza ca aceste tari vor stabili anumite prioritati pentru a asimila regulile comunitare si ca ele vor fi sprijinite in eforturile lor de biroul de asistenta tehnica (TAIEX), in special pentru a obtine informatii despre legislatia comunitara.

Adoptarea si implementarea legislatiei comunitare sunt principalele provocari cu care se confrunta tarile candidate. Acest lucru implica intarirea administratiei, a sistemului juridic si a infrastructurii din tarile candidate, care trebuie sa fie adaptate la standardele comunitare, in mod special in problemele legate de mediu, precum si intarirea sistemului energetic, al transportului si a retelelor de telecomunicatii.
Pentru a facilita aceste modificari considerabile, tarilor candidate li se ofera asistenta de pre-aderare.

Negocierile de aderare pentru cele 11 state candidate desemnate de Consiliul European de la Luxemburg (decembrie 1997) au inceput pe 30 martie 1998, dupa Conferinta Europeana. Primul pas il constituie evaluarea legislatiei fiecarei tari candidate, pentru a stabili compatibilitatea cu regulile comunitare (proces de examinare analitica). Aceasta evaluare va constitui baza celei de-a doua faze, negocierile bilaterale intre Uniune si fiecare tara candidata.

In unele domenii, tarilor candidate li s-au aprobat perioade de tranzitie intre momentul aderarii si momentul in care vor fi capabile sa implementeze in totalitate legslatia comunitara.Cu toate acestea, orice astfel de perioada de tranzitie trebuie sa fie cat mai scurta posibil si sa se limiteze la anumite sectoare.