Uluiti, oamenii care trec prin oras si au o clipa de ragaz, viziteaza una dintre cele mai bine pastrate fortificatii de tip Vauban din lume si singura de acest gen din Europa de est. Nici macar istoricii care au lucrat zeci de ani la muzeul din centrul orasului si au scris carti despre aceasta fortareata nu au stiut prea multe despre o citadela unica in Romania.
Cetatea Vauban din Alba Iulia, intinsa pe 70 de hectare, a fost „oras interzis” in vremea comunismului si inca o buna perioada de timp dupa aceea, datorita bazelor militare situate intre zidurile impenetrabile de peste 20 de metri inaltime. Aceasta cetate imensa, una dintre cele mai mari din Europa, construita intre anii 1714si 1738, cuprinde interminabile santuri de aparare, bastioane impozante si cladiri monumente istorice. Se spune ca numai intr-o portiune mai mica decat jumatatea suprafetei totale a santului de aparare au petrecut, la o mare sarbatoare populara, peste 30.000 de oameni, adica aproape jumatate din populatia acestui oras din inima Transilvaniei.
Prin preluarea administrarii acestei cetati, Primaria Alba Iulia a primit un obiectiv unic, cu un potential turistic deosebit si o uriasa responsabilitate. Readucerea la viata a acestui colos amortit a fost o provocare depasita numai prin crearea de strategii pe termen lung, prin perseverenta, cu multe idei novatoare si cu finantari pe masura.
O parte a acestor finantari a reprezentat-o unul dintre cele 833 de proiecte de dezvoltare a resurselor umane, finantate de Uniunea Europeana si Guvernul Romaniei, prin programul Phare CES. Este vorba despre proiectul „Alba Patrimonium – Centrul de Specializare a Resurselor Profesionale pentru Patrimoniul Istoric si de Arta”, derulat de primaria locala si Fundatia PAEM. In cadrul acestui proiect Consiliul local municipal din Alba Iulia a beneficiat de un grant de 70550 euro, reprezentand 90% din valoarea totala eligibila.
Edilii au elaborat mai multe proiecte destinate revitalizarii Cetatii Vauban si au aprobat strategia de dezvoltare a intregii zone adiacente acestui edificiu. Totul a pornit de la premisa ca trebuie asigurate dotari care sa atraga oamenii, valorificandu-se potentialul citadelei. Fortareata albaiuliana trebuie sa devina, in timp, un centru social de exceptie, cu ateliere mestesugaresti, ateliere pentru artisti, galerii de arta si expozitii, sali de conferinte si restaurante, precum si multe altele.
Unul dintre proiectele vizate de municipalitate viza reabilitarea si extinderea conductelor de apa si a canalizarii in santurile imense ale cetatii, in timp ce al doilea si-a propus instruirea resurselor umane in gestionarea adecvata noilor obiective ale cetatii. Astfel au putut fi pregatiti ghizi, manageri in domeniul resurselor turistice si cioplitori in piatra.
Poate ultima meserie pare cel putin ciudata, in conditiile noilor tehnologii, dar studiile facute au demonstrat ca fortificatiile sunt foarte grav deteriorate in unele sectoare. Totodata, in tot orasul nu se gaseau decat sase cioplitori in piatra, mult prea putin pentru necesarul de forta de munca pentru amplele lucrari de restaurare necesare.
Pentru ca proiectul „Alba Patrimonium” a vizat ca grupuri tinta tinerii someri si persoanele care si-au pierdut de o lunga perioada de timp locul de munca, pana la urma, 28 de someri au ales sa se recalifice in meseria de cioplitor in piatra, in timp ce 15 persoane au inceput sa descopere secretele cetatii albaiuliene, odata cu tainele meseriei de ghid turistic.
Angajarea ulterioara a persoanelor instruite nu a fost o problema. Ghizii au ales intre multele societati de turism aparute in oras dupa deschiderea spre publicul larg a celui mai important obiectiv turistic al judetului Alba, in timp ce cioplitorii au fost angajati chiar de una dintre societatile comerciale partenere in proiect, care executa lucrari de restaurare.
Astfel, fondurile europene au contribuit la punerea in valoare nu numai a unui inestimabil patrimoniu turistic, ci si a potentialului uman din Cetatea Marii Uniri a tuturor romanilor.