C

Originile coeziunii economice si sociale se regasesc in Tratatul de la Roma, in al carei preambul se face o referire la reducerea diferentelor de dezvoltare dintre regiuni. Totusi, abia in anii ’70 au fost intreprinse demersuri comunitare pentru a coordona si a sprijini financiar instrumentele nationale. Ulterior, aceste masuri s-au dovedit a fi inadecvate, datorita faptului ca realizarea pietei unice, contrar previziunilor, nu a dus la disparitia diferentelor dintre regiuni.

Coeziunea Economica si Sociala a devenit cu adevarat un obiectiv al Uniunii, cum este si piata interna, dupa adoptarea in 1986 a Actului Unic European.
Prin Tratatul de la Maastrich, aceasta politica a fost inclusa in Tratatul de constituire a Comunitatii Europene (Articolele de la 130A la 130E, renumerotate ca Articolele de la 158 la 162). Coeziunea economica si sociala este o expresie a solidaritatii dintre statele membre si regiunile Uniunii Europene. Ea favorizeaza o dezvoltare echilibrata si durabila, reducerea diferentelor structurale dintre regiuni si tari, si promovarea sanselor egale pentru toti. In termeni practici, aceasta coeziune se realizeaza prin diverse instrumente financiare, in special prin Fondurile Structurale.

Viitorul coeziunii economice si sociale este una dintre problemele majore dezbatute in Agenda 2000, in special datorita implicatiilor sale bugetare. Ca urmare, politica de coeziune economica si sociala a fost al doilea mare capitol bugetar al Comunitatii in perioada 1994 ? 1999 (circa 35% din buget). Importanta sa a fost confirmata de perspectivele financiare pentru perioada 2000 ? 2006.

Pe langa reforma Politicii Agricole Comune si extinderea spre Europa centrala si de este, politica regionala a fost una din temele importante discutate in Agenda 2000, in principal datorita implicatiilor financiare. Este al doilea beneficiar bugetar, cu 213 miliarde Euro pentru perioada 2000-06. La fiecare trei ani, Comisia Europeana trebuie sa prezinte un raport asupra progresului inregistrat in realizarea coeziunii economice si sociale si asupra modului in care au contribuit la aceasta diferitele mijloace prevazute in Tratat. Principalele criterii de analiza sunt produsul intern brut (PIB), ocuparea fortei de munca si factori de promovare a dezvoltarii durabile.

Extinderea UE din mai 2004 va implica o scadere cu 13% a mediei PIB per capita si o crestere a diferentelor intre regiuni la o scara fara precedent fata de extinderile anterioare. Deoarece 60 dintre regiunile a caror dezvoltare este ramasa in urma sunt in viitoarele state membre, politica de coeziune economica si sociala se va orienta spre est. Dupa 2006 va trebui sa se concetreze pe probleme de dezvoltare si in acelasi timp sa sprijine regiunile care nu au finalizat procesul de convergenta in termeni reali (in particular in Spania, Grecia si Portugalia) si sa acorde atentie zonelor geografice care se confrunta cu probleme structurale (zone de restructurare industriala, zone urbane, zone rurale, zone dependente de pescuit, zone afectate de handicapuri naturale sau demografice).